vineri, 30 aprilie 2010

Sfârşitul iernii şi dezlegarea la alcool

Suedezii serbează astăzi, 30 aprilie, sfârşitul iernii. Sărbătoarea se cheamă Valborg şi n-o să aflaţi prea multe despre ea de la mine. Dar puteţi citi aici,  unde de exemplu, scrie:
The strongest and most traditional Spring festivities are also found in the old university cities, like Uppsala and Lund where both undergraduates, graduates and alumni gather at events that last most of the day from early morning to late night on April 30, or "sista april" ("The last day of April") as it is called in Uppsala.
Modern Valborg celebrations, particularly in Uppsala, consist of having a light breakfast including champagne and strawberries. During the day people gather in parks, drink alcoholic beverages, barbeque and generally enjoy the weather, if it happens to be favourable.
În traducere, ar fi ceva de genul:
Cozile la Systembolaget (adică de unde se cumpără alcool) încep de la prima oră (10). Asta e util şi pentru că mâine, 1 mai, e închis peste tot. Tinerii încep să bea de la micul dejun, iar spre seară nu-şi vor mai aminti mai nimic din intervalul 3-5pm. Tot seara vor fi mândri dacă vor putea sta în picioare. Într-o singură zi un tânăr ambiţios poate număra chiar şi 3 mahmureli.
Partea frumoasă, din perspectiva mea, a sărbătorii este că lumea se adună în grupuleţe în diverse puncte unde se aprind nişte focuri mari, ca de tabără. Cei care încă mai sunt trezi, dar nu neapărat, vin să se uite şi să facă poze teribiliste cu funduri păroase încălzite de înflăcărări.

În caz că eu nu reuşesc să fac nici-o poză decentă anul ăsta, puteţi admira una de anul trecut:

Valborg on Riddarholmen

miercuri, 28 aprilie 2010

Dragoste de barză

Astăzi, printre ştirile obişnuite pe care nu le înţeleg despre situaţia financiară maro a Greciei, aflu despre povestea de dragoste dintre două berze din Croaţia.

Doar citind acest articol, chiar şi fără cunostiinte de ornitologie, oricine poate deduce că berzele migrează degeaba, când ar putea să se stabilească liniştite. E drept, Malena, barza din poveste, a fost constrânsă de împrejurări să rămână pe loc. Deci, se poate. Şi iată că sunt mai multe berze care-au ales calea sedentarismului.

Întorcându-ne la idila înaripatelor, bănuiala mea este că bărzoiul Rodan care tot revine la cuibul cu barza infirmă producătoare de odrasle, nu este acelaşi bărzoi. Vestea berzei invalide şi fertile a travesat întreaga Africă, şi an de an masculii se întrec între ei ca să ajungă primul la Malena. Eventual îşi schimbă între ei inelele de marcaj.

Chiar dacă presupunem prin absurd c-ar fi acelaşi Rodan, povestea de dragoste tot este cusută cu aţă albă. Articolul menţionează că barza femelă a fost rănită în 1993 de vânători şi că barza mascul Rodan s-a întors pentru al cincilea an la rând. Adică din 2005. Deci cumva cei 2 s-au cunoscut când ea era deja incapabilă să zboare, ceea ce mă face să cred că Rodan este un şmecher. Îşi face de cap prin Africa şi ştie că are şi-n Croaţia un fuck buddy imobilizat.

Am găsit aici mai multe detalii despre berze, care vin în întâmpinarea celor deduse mai sus de mine. Cum ar fi:
Berzele se întorc la locurile lor de cuibărit pe la sfârşitul lui martie, începutul lui aprilie. De obicei, masculul soseşte primul, care ocupă imediat cuibul şi începe activitatea de renovare a cuibului. În această perioadă au loc frecvent lupte, deoarece şi alţi masculi încearcă să ocupe cuibul.

Prima femelă care soseşte la cuib este în general acceptată şi are loc imediat împerecherea. Aceeaşi pereche poate cuibări împreună mai mult decât un sezon, partenerii fiind atraşi probabil mai mult de acelaşi cuib, decât unul de celălalt.
Q.E.D.

Senzaţional!!!! O ştire de ultimă oră sosită din redacţie. Un sătean care-a asistat la revederea celor doi a recunoscut în plescăitul din cioc al Malenei o piesă a artistei Dalida, pe care pasărea i-o dedicase lui Rodan:

marți, 27 aprilie 2010

Seara cosmetică

De vreo 2 zile mi s-a terminat şamponul. Cum detergentul pentru spălat vase începuse să-mi cam irite pielea şi unghiile de la picioare să-mi găurească şosetele, am decretat seară cosmetică.

Seara cosmetică apare atunci când se întâmplă toate. Când sprâncenele sunt tunse, când părul care răzbeşte afară din incinta nasului este anihilat, când unghiile de la picioare sar sprinţare pe duşumea, iar cele de la mâini lovesc zglobii faianţa în baie.

Pentru şamponul dorit trebuia să ajung la un supermarket aflat la vreo 2-3 km de casă. Am pus rufe la spălat, am luat camera pe umăr şi-am purces spre tărâmul făgăduinţei. M-am întors cu pozele de mai jos şi cu nişte săpun din cânepă pe lângă şamponul minune. Totul natural. Pentru că merit!


luni, 26 aprilie 2010

Cel ce are ochi căprui fură inima oricui

O duduie îmi cere astăzi prietenia pe facebook. N-o cunoşteam, n-avem nici-un prieten comun. Am întrebat-o curios de unde această dragoste bruscă.

A urmat dialogul:
eu: Ne cunoaştem din afara fb ? 
ea: Sal. Nope! 
eu: Şi de ce doreşti să ne-mprietenim pe fb ? 
ea: apasă Ignore şi gata :)
eu: S-a făcut. M-ai convins. 
ea: deal
Deci, ignore.
Să mai lucreze şi fetele la procesul de seducţie prin comunicare.

Secreţie ritmată de sudoare

Muzica e cadenţată şi tare. Selecţia e bună ... some of them want to abuse you ... some of them want to be abused.

O doamnă în roşu zice în microfon chestii neînţelese (de mine) în suedeză. Din când în când se ridică şi ridică şi vocea: KOM NU ... JAAAAA ... BRAAAA.

Ne îmbie şi pe noi să ne ridicăm. E bine, că pot să-mi scot pantalonii din fund.

Un ansamblu de popouri saltă în faţa mea. Unul mai mare decât celălalt.

Pulsul e ridicat. Tricoul musteşte de transpiraţie.

Ce frumos e la spinning!

vineri, 23 aprilie 2010

Tenis la dublu disproporţionat

Azi a ieşit lumea să joace tenis afară. Şi-au adus şi părinţii. Semn c-a venit primăvara.
Şi la noapte cică nici nu mai ninge.

Fanfare ciocârleşte la Stockholm

Umblă vorba-n sat că Fanfare Ciocărlia vine şi p-aici prin Stockholm să concerteze în mai. Mă uit nedumerit cum să fac s-ajung la bairam şi nu găsesc calea, aşa că scriu misivă la dumnealor pe site să întreb.


asphalt tango production zice:
Dear Paul Marculescu,
yes - the concert will happens - but we can't provide you with the
information your required. We are the management of the band and
not the local promoter. However I have informed our Skandinavian
agent to solve the link at the clubn website.
Best regards.

Apoi agentul în cauză scrie şi el:
Yes..it is happening!
I will inform Göta Källare...

Deci, staţi fără grijă, rămâne cum am stabilit. Între timp, taga daga daga dam pe youtube:

joi, 22 aprilie 2010

Norocul şi-l face omul cu mâna lui

miercuri, 21 aprilie 2010

Senzaţional, Mărculescu ajută un tânăr suedez

Expoziţiunea

Era un pic frig şi eu grăbeam pasul străpungând răcoarea serii spre sală. Pe lângă mine trece în fugă un tânăr, care, neatent, scapă un card de transport în comun. Îşi continuă, în mod iresponsabil, fuga pe trotuar.

Intriga 

Iau cardul de pe jos şi-o zbughesc după tânăr. 

Desfăşurarea acţiunii

Tânărul aleargă repejor. Eu deja am un handicap de câţiva metri. Măresc ritmul. Tânărul măreşte şi el ritmul. Mă încăpăţânez să nu strig. Ce să strig? "Alo, domnu"? "Hallå, herr"? Nu merge ...

Punctul culminant

Îl ajung din urmă pe năuc, lângă o gură de metrou. Îi întind cardul, în timp ce alerg pe lângă el. Îl vede, îl ia plăcut surprins şi zice "Tack så mycket" (mulţumesc mult), apoi intră la metrou. Eu traversez strada spre sală.

Deznodământul 

Părţile bune ale alergării au fost că m-am încălzit niţel înainte de sală şi-am agitat un pic şi sucul din geantă pregătit cu grijă de acasă.

Dar întâmplarea este cel puţin stranie din două motive. Primul este că tânărul, ca şi suedez, trebuia să nu vorbească cu străini şi să mă ignore total când i-am arătat cardul. Al doilea, este că eu ca şi român, trebuia să iau cardul şi să-l folosesc.

marți, 20 aprilie 2010

Fesul şi mănuşile

Bună seara, prieteni. Am fost la un restaurant grecesc prin Södermalm, unde am mâncat mâncare grecească şi am băut nişte vin alb. Grecesc, desigur.

După ce-am terminat de băut şi de mâncat am ieşit afară cu scopul să plecăm acasă. Afară, răcoare. Ba chiar frig. Tricoul cu Mustasch, un pulover subţire şi o jachetă de primăvară fără căptuşeală nu fac faţă situaţiei. Parcă bate şi un pic vântul. Mi-e frig. Vinul alb grecesc s-a refugiat pe undeva prin interior, în loc să pună umărul la încălzit carcasa. Sunt 1 grade. Adică aproape 0.

Am de dat la pedale vreo 15-20 min până acasă. Mă felicit că mi-am luat fesul azi-dimineatza. Îl pun pe cap şi mă uit cum Pelle nu pune nimic pe cap. Pelle are doar un tricou şi-o jachetă, tot subţire. Astă iarnă, la -10 grade, Pelle gonea cu bicla în aceeaşi ţinută. Avea mănuşi atunci. Am şi eu acum la mine mănuşi. Mă felicit pentru că le-am luat şi pe ele. Pelle nu are mănuşi la el. El stă de mai demult în Scandinavia.

Mi-e frig. Ce bine că mi-am luat fesul şi mănuşile!