vineri, 16 iulie 2010

Dialog pe biciclete

Azi trec pe roşu cu bicicleta, la un semafor doar pentru o trecere de pietoni. Foarte tentant, în condiţiile în care nu trecea nimeni şi întârziasem la serviciu. Aud ceva în spate, ceva din 2 silabe.

Continui să pedalez.

După ce mai parcurg câţiva metri trece pe lângă mine un bătrânel, pe o cursieră, zicându-mi ceva în suedeză. Mai multe silabe de data asta. Îl ajung la semaforul următor. Vârsta ca vârsta, da' era pe cursieră. 

Îl întreb în engleză ce mi-a zis. Îmi răspunde nervos în suedeză, din care recunosc roşu şi semnal. Îl rog să vorbească în engleză. Mă întreabă dojenitor "Do you want to die?", lovindu-se în cască. "Well ... eventually", îi răspund, apoi îi spun că-mi pare rău şi mă scuz pentru faptă. "Oh ... it's ok ... it's ok" şi continuă cu poveţe despre viaţă şi despre cum amenda este 1000 de coroane.

Se desprind următoarele concluzii:
  • Să-mi fie ruşine, dar de la suedezi am învăţat să trec pe roşu pe bicicletă. În România mi-e frică.
  • Suedezii evită conflictul, aşa cum se spune, dar doar până la o anumită vârstă.
  • Trebuie să-mi iau o bicicletă mai rapidă.

vineri, 2 iulie 2010

Tulburări domestice

În timpul facultăţii am avut în cămin un figider Arctic fabricat prin anii '80. A fost singurul coleg de cameră pe care l-am păstrat timp de 5 ani.

Era şchiop, unul dintre picioare fiindu-i amputat în cine ştie ce bătălie. La sfârşitul fiecărui an, când trebuia să eliberăm camera, adunam câţi prieteni puteam şi căram cu fast frigiderul către noul domiciliu. Îmi amintesc că prin anul 3, când m-am mutat din P8 în P16, alaiul era format din 10 oameni, ţinându-l pe braţe, care cum putea, pe marele alb.

Când începea să răcească făcea un zgomot care trezea colegii pe tot etajul, iar când îl dezgheţam produceam destulă gheaţă cât să o donăm la chioşcul cu brifcor de la parterul blocului.

Marele alb răceşte şi astăzi, la Mărăcineni, în casa părinţilor unui prieten.

Acum stau într-o casă cu un alt frigider. Este nou, argintiu, lucios, cu afişaj şi butoane, şi cântă în timp ce produce cuburile de gheaţă. Lux. Doar că de vreo 3 zile nu mai răceşte deloc, după ce s-a-ntâmplat o pană de curent în tot cartierul. Îmi arată neputincios pe afişaj temperatura de 28 grade în congelator şi piuie tălâmb când încerc să-i sugerez s-o facă de -14.

Cu ocazia asta am aruncat în sfârşit diverse borcane cu chestii vechi pe care nu m-am îndurat să le arunc până acum. Sau chiar să le deschid. Le-am aruncat cu totul, încercând să-mi temperez remuşcările cu privire la reciclarea ambalajelor. Asta pentru că perspectiva golirii unui borcan pentru a-l spăla şi a-l pune în punga cu sticle de reciclat îşi pierde complet farmecul atunci când conţinutul bocanului este greu de idenficat şi poartă o pălărie de mucegai asortată cu vremea caldă din interior.

Ca să fie aventura şi mai intensă, tot în perioada asta s-a înfundat şi chiuveta din bucătărie. Repetate încercări de-a rezolva problema cu sodă caustică marca Mr. Muscle s-au dovedit inutile.

Iar la cum se mişcă lucrurile în Suedia în iulie, când toţi instalatorii sunt pe la casele de vacanţă din păduri, prevăd o perioadă în care n-o să prea am ce face prin bucătărie.