marți, 10 august 2010

Încălţare pentru alergare

În aeroport mi-a atras atenţia o carte a lui Haruki Murakami, "Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă". Nu mai citisem nimic de Murakami, iar titlul ăsta mă atrăgea pentru că în ultima vreme am devenit din ce în ce mai interesat de alergat.

Citind cartea, am realizat că nu mă compar nici pe departe cu Murakami. Cei 20 şi un pic de km făcuţi de mine săptămânal pălesc în faţa celor 70 ai lui. Şi eu nici n-am participat la douăzeci şi cinci de marathoane. Ba aş zice chiar la nici unul.

Am început să alerg pentru că doream să mă ridic de pe scaun, iar alergarea este un sport la îndemână. Îl poţi face aproape peste tot, şi nici nu îţi trebuie echipament. Poate doar un gadget gen ipod, pentru că după un timp simţi nevoia să asculţi muzică sau un ebook, întâi ca să nu-ţi mai auzi gâfâielile rezultate din istovirea prematură, şi apoi ca să ai un partener pe care să-l asculţi fără să fie nevoie să te storci de energie pentru a-i răspunde.

În timp am aflat că încălţările sunt foarte importante. Este un truism, dar un începător ca mine începe să le dea atenţie abia când încep să-l doară picioarele. Amân de prin primăvară să-mi cumpăr nişte încălţări individualizate. În urmă cu un an nici nu ştiam că există magazine unde îţi analizează felul cum calci pentru a-ţi recomanda încălţările optime. Sâmbătă am dat o fugă până la unul din ele.

Întâi m-au pus să mă urc desculţ pe un suport din sticlă cu nişte oglinzi, cu ajutorul căruia se vede în ce zone ale tălpii se creează presiune şi în care nu. Apoi mi-au dat o pereche de tenişi simpli, cu care am urcat pe o bandă de alergat. O cameră mi-a filmat mişcarea picioarelor, iar apoi înregistrarea a fost redată cu încetinitorul, pentru a urmări cum calc în alergare. Calc precum Donald Duck.

După ce s-a lămurit cu cine are de-a face, vânzătorul a apărut întâi cu o pereche de Saucony vopsiţi într-un roşu detestabil. După ce i-am încercat pe bandă, am mai probat o pereche Adidas cu o culoare care mângâia plăcut retina, dar care îmbrăcau un pic ciudat piciorul. În carte Murakami menţionează că foloseşte pantofi Mizuno, pe care îl descrie drept un brand cu design simplist, fără zorzoane. Mie mi s-au părut a fi cei mai împopoţonaţi de pe raft. Am ales în final o pereche New Balance, într-o culoare aproape neutră, gri cu zone lucioase şi cu inserţii verzi, care părea ca turnată pe labe.

La casă am găsit şi nişte gel lubrifiant pentru sfârcuri. Până acum câteva săptămâni doar auzisem de problema numită "frecare de sfârcuri", pe care am avut "plăcerea" s-o simt pe propia piele (sau pe propriile sfârcuri). Practic, pe durată lungă, tricoul freacă sfârcurile până la sânge. Arată cam aşa. Gelul s-a dovedit a fi eficient. La fel şi încălţările.

4 comentarii:

scuterul.eu spunea...

Deduc ca magazinul mentionat se gaseste la Stockholm...

Paul Marculescu spunea...

Da. :)
Sunt chiar 2, din cate stiu.
+ vreo 2-3 alte firme cu alte magazine similare.

Livadariu spunea...

pentru sfarcuri iritate sau sangerande de la frecarea cu tricoul poti incerca NipGuards care se gaseste la RunningShop.ro http://www.runningshop.ro/accesorii/tratament-si-prevenire-leziuni/nip-guards-nipguards.htm

Livadariu spunea...

pentru sfarcuri iritate sau sangerande de la frecarea cu tricoul poti incerca NipGuards care se gaseste la RunningShop.ro http://www.runningshop.ro/accesorii/tratament-si-prevenire-leziuni/nip-guards-nipguards.htm

Trimiteți un comentariu