miercuri, 26 ianuarie 2011

Răspunzi şi câştigi

"Bună dimineaţa, sunt Dragoş de la Vodafone."

Când mă sună Vodafone, aş vrea să am un robot telefonic cu o voce masculină amabilă, pe care să pot comuta:

"Te salut, sunt un văr îndepărtat al lui Virgil Ianţu. Am douăzeci de milioane de euro blocaţi într-un cont din Coasta de Fildeş. Ca să-i pot scoate, îmi trebuie 10000 euro. O nimica toată. Hai să vorbim, poate facem o treabă."

Şi-apoi vocea mea amabilă să continue politicos:
"Apăsaţi 1 dacă vreţi să vorbiţi cu mine în română, apăsaţi 2 pentru engleză."
"Dacă mă contactaţi în legătură cu factura, apăsaţi 1. Dacă mă contactaţi pentru probleme tehnice, apăsaţi 2. Dacă vreţi să-mi faceţi o ofertă, apăsaţi 3."
"Aţi apăsat 3. Eram sigur. Factura o plătesc la timp, şi problemele tehnice mă interesează doar pe mine. Vă rog să aşteptaţi până răspund. Apelul dvs. este foarte important pentru mine."


Şi să răspund după ce mă urc în autobuz, fugind de gerul de afară, care-mi îngheaţă mâna ce ţine telefonul la ureche. Şi după ce ajung la job şi-mi cumpăr o cafea.

Dar n-am robot. Aşa că răspund şi-l salut pe Dragoş.

Îmi povesteşte de-o ofertă ce implică un telefon fix, din care am doar de câştigat. Ascult un pic, vine autobuzul, pierd concentrarea la oferta din care am doar de câştigat.

Îl rog să-mi trimită oferta pe email. Ezită un pic, n-au mailul meu, ba l-aveţi, e în myvodafone, asociat acolo cu numărul, cu contul, cu adresa, cu facturile, dar nu-i nimic, i-l dictez. O zi bună, vă trimitem oferta.

Trece o săptămână, ofertele au curs zilnic pe email, dar doar pentru un penis mai mare, pastile albastre şi excursii cu BlueAir.

Altă dimineaţă, aceeaşi staţie de autobuz, sună Vodafone. Nu e Dragoş, e Bogdan. Vrea să-mi vorbească despre o ofertă ce implică un telefon fix, din care am doar de câştigat. I-o retez scurt: m-aţi mai sunat şi săptămâna trecută, colegul a zis că-mi trimite oferta pe email, mi-e mai uşor s-o citesc. Acum nu prea pot vorbi, mărturisesc ipocrit.  Pot vorbi, dar n-am chef. Îi las şi lui adresa de email.

Zilele s-au succedat cu zecile, ofertele la fel, dar nu şi cea cu telefonul fix de la vodafone.

Păcat, aveam doar de câştigat.

joi, 13 ianuarie 2011

Smena și cumpătarea digitală

Tata avea pe vremuri un aparat foto Smena 8M. La sfârşitul lui '78 subiectul principal a devenit proaspăt născuta odraslă.

Negativele au început să curgă: imagini cu băiatul în curu' gol pe canapea, cu tataie şi cu mamaie asistând copilu' la suflat în lumânările de pe tort, petreceri în jurul mesei la zile de naştere etc.

Toată treaba asta cu fotografia avea dezavantajul de a fi costisitoare. Filmele costau bani, clişeele erau limitate. Dar taică-meu s-a descurcat admirabil. Am vreo 200 fotografii din copilărie, destul de multe pentru perioada aia.

Alţi proaspeţi părinţi, de data asta moderni, se descurcă şi ei admirabil când vine vorba de făcut multe poze. Limitele au dispărut sau sunt atât de sus încât par că au dispărut.

Pe facebook apar 85 de poze din ziua când bebele a împlinit 3 luni. Toate cu bebele. În luna a 4-a apare alt album, numit "Luna 4", unde găsim 135 de poze. Toate cu bebele.

În luna a 5-a familia şi-a cumpărat DSLR. E mişto, face poze bune la copii, are chiar şi o poziţie specială pe rotiţă pentru aşa ceva. Are şi card mai mare, care înghite şi mai multe poze. 2256. Albumul "Luna 5" are 200 de poze. Toate cu bebele. 

Facebook s-a gândit cu cordialitate la prieteni şi-a limitat un album la 200 de imagini. Dar nu-i nimic, exista Picasa. Limita 1000.

Copiii amicilor mei vor petrece mult timp să aleagă nişte poze bune cu ei, pentru că părinţii n-au făcut-o.

Cu tata, dând nuci la veverițe în Vatra Dornei, 1983